Ce sunt? 

Chisturile ovariene sunt niste formatiuni (“saculeti”) cu continut lichidian situate la nivel ovarian. 

Femeile au doua ovare situate de o parte si de cealalta a uterului, ambele ovare au  forma si dimensiunea aproximativa a unei migdale. Ovocitele (materialul genetic al femeii), se dezvolta si matureaza in ovare si cate unul este eliberat de un ovar sau celalalt in fiecare luna, in timpul vietii fertile.

Multe femei au chisturi ovariene la un moment dat in viata. Majoritatea acestora cauzeaza disconfort minim si sunt inofensive. Multe dintre aceste chisturi dispar fara tratament in cateva luni. 

Cu toate acestea, chisturile ovariene, in special cele care se “sparg”, pot cauza simptomatologie serioasa. Pentru a preintampina astfel de probleme este necesar consultul ginecologic regulat si prezentarea la medic de indata ce se constata existenta simptomelor. 

Simptome:

Majoritatea chisturilor nu cauzeaza simptome si dispar de la sine. Cu toate acestea, un chist ovarian mare poate cauza: 

• durere pelvina- o durere difuza sau ascutita la nivelul abdomenului inferior, pe partea cu chistul
• Senzatia de abdomen “plin” sau “greu”
• Balonare

In cazul in care se constata unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome, pacienta trebuie sa se prezinte de urgenta la medic: 

• durere severa pelvina
• Febra
• Greata si/sau stare de voma
• Frison
• Alterarea starii generale 

Cauze:

Majoritatea chisturilor ovariene se dezvolta in timpul ciclului menstrual (chisturi functionale). Alte tipuri de chisturi sunt mai putin frecvente. 

Chisturile functionale: 

In ovarele unei femei de varsta fertila se regasesc lunar niste structuri care se numesc foliculi ovarieni. Acesti foliculi sunt tot niste “saculeti” cu lichid si contin ovocitul. Foliculii ovarieni sunt responsabili si cu productia de estrogen si progesteron si elibereaza si ovocitul- atunci cand pacienta ovuleaza. 

Daca un folicul continua sa creasca, acesta este catalogat ca si chist functional. Chisturile functionale sunt categorisite astfel: 

• Chist folicular. La mijlocul ciclului menstrual, un folicul ovarian ajunge la dimensiunea potrivita si se “sparge”, eliberand ovocitul care este captat de trompa uterina. Un chist folicular apare cand un folicul nu se sparge si nu elibereaza ovocitul, ci continua sa creasca.
• Chist de corp luteal. Atunci cand foliculul elibereaza ovocitul, aceasta structura ramasa are rol de glanda endocrina si incepe sa produca progesteron necesar obtinerii unei sarcini si poarta denumirea de corp luteal. Uneori, in aceasta structura acumuleaza lichid in interior, facand corpul luteal sa se transforme in chist.
• Chistul hemoragic. Este o varianta de chist de corp luteal, cu diferenta ca in loc de acumularea de lichid seros, cavitatea foliculului ce a eliberat ovocitul, se umple cu sange. Aceste chisturi sunt intre cele mai frecvente. Pot ajunge la dimensiuni de peste 5 cm si cea mai mare potentiala problema legata de acestea este faptul ca se pot sparge si atunci este necesara interventia chirurgicala. 

Alte chisturi: 

Intre alte tipuri de chisturi, nerelationate cu ciclul menstrual, se pot descrie:

• Chisturile dermoide. Denumite si teratoame ovariene, acestea contin alte tipuri de tesut, cum ar fi par, piele sau chiar dinti, pentru ca se formeaza din celule embrionare. Aceste chisturi sunt arareori maligne.
• Chistadenoamele. Acestea se formeaza pe suprafata unui ovar si au continut lichidian sau mucinos.
• Endometrioamele. Acestea apar in situatia in care pacienta este diagnosticata cu endometrioza. Aceasta boala se caracterizeaza prin faptul ca, in mod aberant, tesutul ce captuseste cavitatea uterina, endometrul, apare in alte zone. In acest caz, apare in ovar si se dezvolta un chist.

Chisturile dermoide si chistadenoamele pot sa ajunga la dimensiuni mari, cauzand miscarea ovarului din pozitia sa fireasca. Aceasta miscare, cauzata de greutatea chistului, poate genera torsiunea ovarului. Torsiunea ovariana poate conduce la diminuara fluxului de sange ce ajunge la ovar sau chiar la oprirea acestuia.

Factori de risc:

Riscul de a dezvolta un chist ovarian este amplificat de:

• Tulburari hormonale. Sunt mai multe categorii de disfunctii hormonale ce pot cauza dezvoltarea unui chist ovarian. Un chist ovarian se poate dezvolta si in cursul unei proceduri de stimulare ovariana. 
• Endometrioza. Aceasta afectiune este caracterizata prin prezenta celule endometriale in afara cavitatii uterine. Existenta endometriozei poate oricand sa cauzeza aparitia unui endometriom.
• Existenta anterioara a unui chist ovarian. Daca pacienta are in istoric un chist ovarian, exista sanse sa dezvolte din nou chisturi ovariene. 

Complicatii: 

Unele paciente dezvolta chisturi ovariene mai putin comune, care sunt descoperite de obicei in timpul unei examinari ginecologice de rutina. Formatiunile chistice ce se dezvolta dupa menopauza, pot fi maligne (canceroase). De aceea este important sa se efectueze consultul ginecologic de rutina, chiar si dupa instalarea menopauzei.

Intre complicatiile asociate cu existenta chisturilor ovariene se pot include:

• Torsiunea ovariana. Chisturile care cresc in volum, pot cauza miscarea ovarului, ceea ce determina rotatia acestuia asociata cu durere severa. Simptomele cele mai comune ale unei astfel de situatii sunt debutul unei dureri pelvine severe, greata si voma. Torsiunea ovariana poate, de asemenea, scadea fluxul de sange ce ajunge la ovar sau chiar sa il opreasca.
• Ruperea. Un chist care se rupe/sparge cauzeaza durere severa si sangerare . Cu cat chistul este mai mare, cu atat cresc sansele ca acesta sa se sparga/rupa. Activitatea fizica intensa ce implica pelvisul, creste riscul de rupere, incluzandu-se aici si contactul sexual.

Diagnostic: 

Chistul ovarian poate fi descoperit in timpul unei examinari ginecologice de rutina. In functie de dimensiunile si caracteristicile chistului, medicul ginecolog va recomanda efectuarea unor investigatii suplimentare pentru a stabili tipul de chist si a identifica posibilitatile terapeutice. Intre investigatiile necesare pentru diagnosticul chistului ovarian si a tipului acestuia pot fi: 

• Ecografia endovaginala (transvaginala). Este prima si cea mai importanta investigatie in cazul unui chist ovarian. Aceasta investigatie confirma prezenta chistului, identifica localizarea acestuia si stabileste caracteristicile acestuia din punct de vedere ultrasonografic.
• Scorul Roma (ce include markerul tumoral CA 125). Este o analiza de sange ce stabileste riscul de malignitate al chistului. Aceasta analiza este un calcul de risc stabilit prin testarea pentru doua analize diferite. Este important de retinut ca nivelul CA 125- markerul tumoral pentru cancer ovarian, ce este inclus in Scorul Roma, poate fi crescut si in cazul existentei altor afectiuni, cum ar fi endometrioza.
• Laparoscopia. Aceasta tehnica presupune ca medicul sa faca cateva mici incizii la nivelul abdomenului prin care se introduc niste tuburi cu diametru foarte mic si care au atasata camera video pentru a vizualiza interiorul abdomenului. Prin aceste tuburi se introduc si instrumente chirurgicale de mici dimensiuni si special concepute, cu ajutorul carora se poate exciza chistul. Aceasta tehnica ajuta atat la vizualizarea chistului cat si la indepartarea lui chirurgicala. 

Tratament: 

Tratamentul chistului ovarian depinde de multi factori, intre care: 

• Varsta pacientei
• Tipul chistului
• Dimensiunile chistului
• Simptomatologia 

In functie de aceste criterii, medicul hinecolog poate indica una dintre urmatoarele optiuni terapeutice: 

• Expectativa. In multe cazuri este suficienta monitorizarea periodica a chistului prin ecografie endovaginala si asteptarea pana cand acesta dispare. Aceasta optiune este aplicabila numai daca caracteristicile chistului si simptomatologia, permit. 
• Medicatie. Medicatia indicata poate varia de la medicatie pentru simptomele pacientei si pana la medicatie hormonala, pentru a preintampina aparitia unui nou chist. 
• Chirurgicala. Chisturile mari, evolutive ca si dimensiuni sau cele simptomatice, indeosebi cu durere, pot primi indicatia exciziei chirurgicale. Anumite chisturi ovariene pot fi excizate fara a exciza si ovarul. In alte cazuri, medicul ginecolog poate indica inclusiv excizia ovarului. In cazul in care chistul ovarian este de natura maligna, exista posibilitatea ca indicatia chirurgicala sa fie extinsa si catre excizia uterului, a trompelor uterine sau a altor structuri pelvine. In astfel de cazuri exista si posibilitatea recomandarii efectuarii de radioterapie sau chimioterapie. In cazul in care chistul este de natura maligna, cel mai indicat este ca managementul chirurgical al cazului sa fie efectuat de catre un ginecolog cu supraspecializare in ginecologie oncologica. Indiferent de natura chistului, daca acesta apare postmenopauzal este posibil ca medicul ginecolog sa recomande indepartarea acestuia chirurgicala.